„Cu toții existăm numai și numai pentru motivul că odată,
o femeie a decis să ne nască.”
Mihaela Miroiu
Mă chinui de ceva vreme să scriu despre asta. Este un subiect poate puțin sensibil. Sau poate puțin neobișnuit și din cauza asta catalogat drept incomod. Subiectul nașterilor la domiciliu. Cu toții am văzut scena nașterii în filme „de epocă”, cu moașe, cearșafuri, ligheane cu apă și probabil cu toții am crezut că am evoluat către o naștere lină, într-un mediu sigur și steril, în care viitoarele mămici sunt înconjurate de profesioniști ce urmăresc binele pacientelor.
În realitate însă mulți dintre medici își urmăresc propriul bine. Iar nașterea a devenit, precum spune și Ana Măița, o procedură pe bandă rulantă, un adevărat „abator medical”.
Ana Măița este cea care a decis să se răzvrătească împotriva acestui sistem și sa facă acest lucru public, ba chiar mai mult, să îl transforme într-o cauză. A născut natural și acasă doi băieței perfect sănătoși, iar acum este președinta Organizației Mame pentru Mame, ce urmărește (printre altele) modificarea legislației pentru a permite moașelor să asiste la nașteri la domiciliu.
Pentru că ceea ce nu am menționat anterior este faptul că ea nu a fost asistată la naștere decât de soțul ei, legea nepermițându-le moașelor să asiste nașteri la domiciliu decât în cazuri excepționale.
Iată din nou o dovadă că ceea ce este personal e și politic! Diversitatea de opinii cu privire la cauza acestui lucru poate fi de asemenea prezentată și reprezintă un subiect interesant, dar pe mine deocamdată mă preocupă un alt lucru. Mai mult, nu doresc să discut despre decizia Anei, ci despre posibilitatea mea și a altor femei de a lua în viitor o decizie legitimă în acest sens.
Dorințele mele sunt departe de maternitate deocamdată, dar mi-aș dori ca în viitor să mi se ofere și posibilitatea asta. De ce?
- Pentru că nu vreau ca un asemenea eveniment să fie umbrit de corupție, umilință, proceduri chirurgicale ce nu sunt necesare și care îmi pot afecta integritatea fizică (prin cezariene sau epitozomii).
- Pentru că nu este corect să fii constrâns să naști în termenii și condițiile impuse de sistemul medical (datorită comodității sau beneficiilor materiale), când poți să faci acest lucru în confortul propriei tale case.
- Pentru că nu este normal să ți se refuze asistența medicală dacă alegi să faci asta.
- Pentru că nu este corect ca această alegere să vină din lipsa posibilităților materiale pentru a cumpăra atenția și grija personalului medical.
- Pentru că dacă am avea siguranța dată de o persoană profesională care să ne asiste și o ambulanță în stand-by (precum în Olanda), sunt sigură că mai multe femei ar opta pentru această variantă.
- Pentru că nașterea este un fenomen fiziologic natural de care numai noi, femeile, putem să ne „bucurăm” cu adevărat, în deplinătatea experienței sale.
Puteți să citiți mai multe aici:
- De frica spitalelor, româncele vor să nască acasă (România Liberă)
- O mamă curajoasă – Incredibila poveste a româncei care a decis să nască acasă. De două ori. (Revista Unica)
- Lungul drum de la moașa comunală la moașa "freelancer" (Evenimentul Zilei)
Țin să precizez în încheiere că nașterea la domiciliu implică eforturi din ambele părți: instituțional, prin personal competent, dotări și proceduri corespunzătoare cât și personal, prin informarea și pregătirea corespunzătoare a viitoarelor mămici ce iau această decizie.
Această opțiune le este refuzată însă.
Vă invit să răspundeți la sondajul pe această temă.
Vă invit să răspundeți la sondajul pe această temă.
